Suntem foarte aproape de tabara 2. Data trecuta a trebuit sa ne intoarcem pe la 5700m, din cauza vremii. Nici acum nu e mare fericire, niste nori gigantici si a inceput sa ninga. Dar suntem atat de aproape!
Dragos vrea sa ne intoarcem, este epuizat, si a gafait toata ziua. In plus, nici nu prea mai are motivatie, s-a plictisit de muntele asta. Eu insa am! Si de aceea insist sa mergem inca un pic, nu pot fi mai mult de 15 minute pana la tabara 2. Daca punem cortul, avem mancar o sansa sa incercam varful la miezul noptii. Altfel, [...]

Aclimatizarea merge bine, si suntem in grafic cu planul. In tabara 1 ne simtim deja foarte bine, cu o foarte mica durere de cap la mine. Procesul de aclimatizare poate fi dureros daca te fortezi si nu iti asculti organismul. Dureri de cap, insomnii, lipsa de apetit, greturi si voma sunt printre simptomele usoare. Variantele mai grave duc la edem pulmonar sau cerebral, si chiar la “repaos permanent”.
Singura chestie nasoala pe care o experimentez este ca ma trezesc in fiecare noapte cu dureri de cap. La 12.30, pe ceas! Mi se intampla si sus, si jos, asa ca nu cred [...]

Trebuie sa ne hotaram pe ruta pe care o vom alege pana pe varf. Avem trei optiuni. Prima este sa ramanem la planul initial, pe Ghetarul Polonez, unde riscurile sunt sa se prabuseasca seracuri peste noi, sa cadem in crevase, sau sa ne ia raul de altitudine petru ca dureaza foarte mult (minim 12-14 ore). A doua este sa alegem varianta mai scurta (cam 9-10 ore) si mai tehnica a Directului Polonez, unde e un pasaj lung cu inclinatie de 65 de grade, si cateva de 80-85 mai scurte. Pentru cine nu stie, inseamna foarte inclinat, aproape vertical. Si nu [...]

Dupa doua zile de mers prin pustietate ajungem in sfarsit in tabara de baza! Distanta in sine nu ne-a pus probleme, si nici altitudinea (am ajuns la 4200m). In schimb ne-am lovit de niste vanturi foarte puternice chiar si “la sest” (adica pe la vreo 3000m). Dragos s-a tinut mai teapan, dar pe mine personal aproape ca ma aruncau pe jos rafalele. Avem un pic de emotii cu ce va fi mai sus din cauza asta…
Pentru ca am contractat un magar avem o supriza placuta: in tabara de baza avem acces la un cort de mese, si la toalete. Se [...]

Aconcagua e un vis mai vechi de-al meu. Cel mai inalt pisc al Anzilor (6962m), este un test de curaj si de vointa la care vreau sa ma supun. Apreciez mult muntele pentru ca te invata doua lucruri foarte importante de care eu consider ca am nevoie: disciplina si constiinta de sine.
In ciuda aparentei relaxate, eu sunt un control freak. Am limitele mele la care tin foarte mult, si atata timp cat in interiorul lor totul se intampla ok, nu am o problema sa accept schimbarile exterioare. Asa ca disciplina mea este una interna, in care eu fac regulile pe [...]