autor: Ioana
Pe drum in Ucraina
Dap, si iarasi am intarziat cateva zile cu update-ul. Am fost la mare, viata e grea. I know, don’t hate me :)
Reiau povestea de la ultimele detalii pe care am reusit sa le scriu mai pe indelete, respectiv cina la Hanul Ancutei, dinainte de Suceava. Deci, noi am plecat din Bucuresti intr-o masina - eu si Claudia, si inca doi tipi (ceva mai in varsta). A ramas ca ne intalnim cu restul din gasca, pe care in majoritate nu ii cunosteam, la granita la 6 dimineata. Ei veneau din Sibiu, si urma sa pornim impreuna de dupa Suceava. Zis si facut, la 5 fara un sfert ne-am trezit buimace, am facut repede un dus (stiam va fi o placere rara in saptamanile urmatoare) si tzop! in masina.
La 6 fara 10 eram inainte de granita, dormitand. La 7 am primit un telefon ca ceilalti mai intarzie. La 9 au venit si ei
O masina si un microbuz, plus noi, in total 12 oameni si 3 femei (asta am invatat cat am fost plecata :) )
Am oprit imediat la vama din Ucraina. Coada destul de mica, de cateva masini, si un ghiseu unde se inghesuiau niste cucoane agitate. Ma gandesc eu ca e ceva de sta lumea acolo, asa ca ma protapesc in spatele lor, cu actele in mana. Observ repede ca e o coada din aia de pe vremuri: un grup compact, nu stii cine e in spatele cui, si locul se castiga prin lupta cu coatele. Dupa ce ma imbrancesc vreo doua tzatze cu miros de branza, ma multumesc doar sa stau, fara sa mai incerc sa inaintez. Imediat apare un ofiter ucrainian suparat, care mormaie ceva, dar nebagat in seama recurge la a tipa la noi: “TOTZ IN MASHIHNA!!!”
Da, sa traiti!!! Stam in masina, si 2 ore si 30 de dolari mai tarziu reusim sa trecem. Pe tot drumul am flash-uri cu vremurile de la inceputul anilor ‘90 la noi. Ma simt ca intr-o reintoarcere in timp, si ma sperie faptul ca dupa nici cateva ore mi se pare fireasca ordinea lucrurilor asa. Se pare ca am fost procesati cum trebuie de comunism!
Am petrecut urmatoarele 2 zile pe drum, cu mici opriri pentru a manca, a bea o cafea si a face pipi
Baietii din microbuz aveau o lada frigorifica imensa cu bunatati precum cas de Sibiu (cunoscut drept Cashu’ lui Fane), rosii taranesti, si Eugenii. Astea plus variatiuni de crantaneli luate de pe drum m-au tinut intr-un ritm de dormitat-mancat-iar dormitat. Ah, si sa nu uit: pepene rosu!





29 Aug 2009 la ora 19:11 pm
Bravo Ioana Molnar!
ma bucur ptr tine si realizarile tale,este superb ceea ce faci,
mi-ar face placere daca te-as putea contacta telefonic,poti sa imi scrii pe adresa de mail,
sunt interesat de proiectele tale,iti doresc mult succes
9 Sep 2009 la ora 13:01 pm
Merci frumos de urari