clasat in: Argentina | etichete: | | 345 vizualizari

Dupa doua zile de mers prin pustietate ajungem in sfarsit in tabara de baza! Distanta in sine nu ne-a pus probleme, si nici altitudinea (am ajuns la 4200m). In schimb ne-am lovit de niste vanturi foarte puternice chiar si “la sest” (adica pe la vreo 3000m). Dragos s-a tinut mai teapan, dar pe mine personal aproape ca ma aruncau pe jos rafalele. Avem un pic de emotii cu ce va fi mai sus din cauza asta…

Pentru ca am contractat un magar avem o supriza placuta: in tabara de baza avem acces la un cort de mese, si la toalete. Se pare ca daca mergi pe cont propriu trebuie sa contractezi un “serviciu de acces la buda” in tabara de baza, si asta te mai costa vreo 100$. Se pot scoate bani din orice aici :)

El campo base, cum zic ei

El campo base, cum zic ei

Varful se vede frumos, suficient de aproape ca sa para posibil, si suficient de sus ca sa imi dea emotii. Oare chiar voi fi in stare?…Partea mai nasoala este ca ghetarul pe care vrem sa mergem pare destul de periculos: se vad o multime de seracuri, si cu siguranta sunt si crevase. In ziua de odihna pe care ne-am luat-o dupa ce am ajuns in tabara stam de vorba cu mai multi ghizi, si toti ne spun acelasi lucru. Pe ghetar este foarte periculos, si dureaza foarte mult pana pe varf. Ne recomanda o varianta mai scurta, dar si mai tehnica (Directul Polonez), sau o combinatie cu ruta normala (Falsul Polonez). Ne mai gandim…

Viata din base camp e foarte colorata. Este plin de expeditii mari ghidate, care au chiar si la 15-20 de oameni. Majoritatea celor de aici au echipament de ultima generatie, nou-nout, se vede ca a fost cumparat special pentru aceasta aventura. Uneori mi se pare hilar, desi nu sunt eu cea in masura sa judec - si coltarii mei sunt noi :) Insa partea mai misto este cu bocancii, foarte multi poarta Millet Everest sau Olympus Mons, care sunt folositi pe optmiari sau  pe la poli. Sa nu mai spun ca pretul se apropie de mia de dolari…

La masa in cortul Lanko

La masa in cortul Lanko

Ne imprietenim cu un american, Will, care e pe cont propriu, ca si noi. Diferenta este ca el singur are echipament cat noi doi la un loc. Cel putin nu poarta sosoni din puf Valandre, ca cei din expeditiile comerciale. Trebuie sa luam o decizie finala cu ruta, si sa incepem aclimatizarea.

Scrie-ti si tu parerea