Suntem foarte aproape de tabara 2. Data trecuta a trebuit sa ne intoarcem pe la 5700m, din cauza vremii. Nici acum nu e mare fericire, niste nori gigantici si a inceput sa ninga. Dar suntem atat de aproape!

Dragos in drum spre tabara2

Dragos vrea sa ne intoarcem, este epuizat, si a gafait toata ziua. In plus, nici nu prea mai are motivatie, s-a plictisit de muntele asta. Eu insa am! Si de aceea insist sa mergem inca un pic, nu pot fi mai mult de 15 minute pana la tabara 2. Daca punem cortul, avem mancar o sansa sa incercam varful la miezul noptii. Altfel, ne intoarcem din nou in tabara 1, si nici mancare nu mai avem.

Vantul se inteteste, si abia reusim sa intindem cortul lui Will, americanul. E cu o singura foie, dar ar trebui sa fie rezistent la varf. E si de o singura persoana, de aceea stam cam “intimi” inauntru. Sper ca totusi vantul sa se mai opreasca, altfel dimineata va trebui sa ne intoarcem. Aici prognoza meteo e ceva incredibil: fiecare o are pe a lui, diferita de a celorlalti, si nici una nu se adevereste. Azi dimineata cand am pornit in sus ne ziceau 5 zile de vreme buna, dar cu vant. Pe drum niste rangeri i-au spus lui Dragos ca se apropie nori dinspre Pacific, semn de furtuna. Chiar langa tabara 2 un ghid ne-a spus ca vantul si ninsoarea asta sunt ceva normal.

Doar ca nu au fost! Au inceput niste rafale groaznice, afara era whiteout, iar zapada si condensul au facut cortul sa inghete peste tot. Ningea inauntru de zici ca era afara, asa ca in disperare de cauza la un moment dat am intins folia de supravietuire peste noi. Din cand in cand momente mici de acalmie, dar urgia incepe din nou de fiecare data.

Sub folia de supravietuire, la 6000m

Will e hotarat sa isi incerce sansa spre varf. Pe Dragos l-a apuc un interes subit sa i-o dea si el in sus. Eu am un presentiment, dar ma abtin sa comentez. Si asa m-am contrazis cu el tot drumul din cauza ca vroia sa se intoarca! Ce-o fi, o fi! Daca se linisteste pana la 1 dimineata voi merge si eu, daca nu, raman in cort.

Trece 12, trece 1, trece 2. E din ce in ce mai nasol afara, si nici o sansa de a incerca. Sunt ciudat de impacata cu ideea, si chiar reusesc sa atipesc din cand in cand. Dar stiu ca zilele urmatoare ma va macina groaznic gandul! una e sa nu reusesti din cauza ca tu insuti nu ai putut, alta e sa nu ai nici macar o sansa de a incerca…

La 6 dimineata sunt niste momente de pace afara, si decidem sa coboram repede. In secunda in care ies din cort imi ingheata instantaneu degetele, cu cele doua perechi de manusi cu tot. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva, si ma panichez. In disperare de cauza le pocnesc constiincios cu betele de la cort, ca sa nu degere. Cred ca un pic mai jos o sa regret manevra asta, din cauza ca am dat cam tare…

Coboram o buna parte pe coltari, e gheata sub zapada. Tot muntele e alb, iar mai jos ne ajunge zapada la genunchi, unde ieri era doar moloz si piatra. Dupa cateva ore ajungem in tabara 1, a mnins din plin si aici. Ne strangem lucrurile si plecam in base camp, maine vom porni catre Mendoza.

In zapada pana la jumatatea gambei

Daca am fi avut mai mult timp poate am fi incercat inca o data. Daca am fi adus mai multa mancare poate ca am fi avut mai mult timp. Daca vremea e buna maine poate totusi ne intoarcem…daca, daca, daca… Stiu ca Dragos si-a pierdut motivatia, si imi doream sa facem asta impreuna. Nu ma incanta ideea sa i-o dau in sus cu orice pret, asa ca resemnez cu ideea. Pana aici a fost pentru noi…de data asta…