Iata-ne in autobuzul spre Puerto Escondido. O calatorie placuta… prima fara frig excesiv si fara prea multa galagie. Scaunele sunt mai comode si dorm bine… chiar daca pe scaunul din spate se urca pe la 3 dimineata o mexicanca foarte vesela si cu chef de vorba. Nu stiu cu cine vorbea, dar radea ceva rar… asa ca ii spun ceva de se supara si tace. Se pare ca functioneaza si limba romana pe aici.

Puerto Escondido e un orasel la mare vestit pentru valurile gigantice, special croite parca pentru surferi. O sa ne convingem de asta mai tarziu. De la statia de autobuz, cautam putin spre mare si gasim imediat Pepe Cabanas, locul unde ne-am si cazat. Proprietarul nu prea are clienti, asa ca tocmeala functioneaza foarte bine, in avantajul nostru. Prima pacaleala urmeaza… ca mergem sa mancam ceva de dimineata. Huevos a la mexicano… si o sa descoperim mai tarziu ca ne-a incarcat la nota… dar ce sa facem? De-asta nu prea au clienti la taquerii pe aici…

Cerul e perfect senin si e cald… in sfarsit cald… la San Cristobal am cam inghetat… E timpul sa verificam apa… o fi calda? De la hotel sunt cateva trepte de coborat si in 5 minute suntem pe plaja. Nisipul nu e asa frumos ca in Caraibe, iar apa nu e albastra, aduce mai mult cu Marea Neagra.

Plaja vazuta de la balconul hotelului.

Si e plin de mexicani atat in apa, cat si pe mal. Iar in partea dreapta a plajei sunt sute de barci pescaresti. La fiecare doi pasi vine cate un localnic sa ne intrebe daca nu vrem nu stiu ce tur cu barca sau sa mergem la pescuit. Sunt cam tupeisti pe aici… sa ceri 300 usd pentru cateva ore de pescuit din barca… oricum, e afacerea lor si e treaba lor daca gasesc clienti.

Chiar in primii metri pe plaja ne izbeste un miros aprig de peste. In portbagajul unei dube vedem niste pesti foarte mari… se pare ca sunt rechini, dar nu mai au capete. Putin mai departe, cativa pescari aduc niste pesti mari… ton cred… si bineinteles ca ne intreaba daca nu vrem sa mergem la pescuit.

La capatul plajei e mai liber si e de inteles, sunt valuri mai mari. In apa sunt cativa turisti care sar pe valuri. Unii au placi, altii sunt trasi de val. Pare interesant.

Fane e mai curajos si intra primul. Apa nu e mare, dar valurile cred ca au si 5 metri. La noi la mare ar fi fost socotite periculoase. Aici sunt teren de joaca. Nici nu e salvamar prin zona, ca marea e linistita.

Peste cateva minute imi fac curaj si intru si eu. Intru pe sub doua valuri. Un american mai batran spune sa incerc body surfing. Asa se numeste sportul, se pare ca sunt si campionate mondiale. In fine, ideea e sa inoti spre mal cand vine valul si sa te lasi dus cat mai mult.

Incerc, nu are ce sa fie rau, nu sunt pietre. Prima incercare, merg cativa metri si imi intra apa cu nisip in nas.

Body surfing. Punctul din mijloc sunt eu.

Hmmmmm. Trebuie sa mai incerc, e ceva gresit. A doua oara la fel… Cred ca ideea e sa nu mai dau din maini.

A treia oara tin mainile in fata si dau numai din picioare cand vine valul. E fantastic, cred ca am inaintat mult pe val… pana s-a oprit. Cand ma ridic ii vad pe ceilalti departe… Apa e pana la genunchi. Am mers 100m pe val. Fantastic… Repede inapoi si mai bag o fisa. Imi plac tot mai mult valurile.

Dupa o ora de calarit valuri, iesim sa ne uscam. Mai in stanga dupa niste pietre trebuie sa fie plaja pentru surferi. Acolo nu e bine de inotat, dar se pare ca sunt cele mai mari valuri. O sa mergem si noi sa vedem…
Pietrele par bune pentru bouldering. Dar dupa ce incerc, imi dau seama ca sunt foarte multe prize si nu e nici o provocare. Maxim gradul 4…

Bouldering la malul marii. Papucii sunt in camera, dar nu e nevoie de ei ca e simplu pe aici.

Dupa pietre, e ca o ceata… sunt picaturi de apa in aer… de la valurile care se sparg. Si se pare ca valurile cele mai mari sunt la cateva sute de metri, unde e si un foisor pentru salvamari.

Ajunsi acolo, incepem sa ne uitam la surferi. Valurile au si 8 metri, cred… si se sparg cu putere. Nu as vrea sa fiu in apa acolo. Unele formeaza un fel de tub inainte sa se sparga.

Surferii stau gramada in acelasi loc si asteapta valul magic. Din cand in cand, cate un curajos se desprinde de grup si merge pe val cu placa. Unii reusesc si cateva sarituri spectaculoase. Unul chiar intra in tubul format de val si iese cu bine. Altul e luat de val si rasturnat. Urmatorul val il lovese aprig. Apoi inca unul… si inca unul. Nu il mai vad. Peste jumatate de minut apare insa dintr-un alt val. Se pare ca a scapat si ajuns unde e apa mai linistita. Slavamarul fluiera ceva… nu am inteles de ce, el stie mai bine.

Mai departe in larg, un surfer sta pe placa in picioare si inainteaza cu o vasla. E hilar. Apa e linistita acolo, valuri sunt doar la mal. Peste cateva minute se apropie de valuri si sta printre surferi. Spre uimirea noastra, prinde un val mare si face cateva scheme. Si nu cade, ca majoritatea celorlalti. Vasla o are tot in mana si iese peste val. Continua sa vasleasca si merge spre o barca. Se pare ca e barca lui, cu care a venit.

Pe langa mal sunt cativa pescarusi… par sa fie ca la noi. Ma uit la ei si vad cu surprindere ceva nou… zboara linistiti pe langa mal si din cand in cand plonjeaza in apa ca o sageata. Au viteza foarte mare in cadere. Nu am mai vazut asta decat pe Discovery.

La intoarcere, mai profitam de cateva valuri. E perfecta apa aici. Si e foarte limpede. Numai la mal se tulbura din cauza valurilor. In oras mergem sa cautam statia de autobuz pentru Oaxaca. E cam departe. Ajungem acolo abia dupa 40 de minute de mers. Am luat si bilete, plecarea poimaine.

La intoarcere, tacos. Aici au tacos de ‘tripa’ si de ‘carnita’. Adica de burta de porc si de carne de porc. Delicios tacosul… printre cele mai bune din Mexic. La televizor e corida. E transmisiune directa… un spectacolo interesant. Totusi, ultimul taur care ar fi trebuit sa fie atractia spectacolului, nu se lasa enervat. Asa ca toreadorul cedeaza si spune ca nu e nici o provocare pentru el… Un fel de remiza la fotbal.
Seara descoperim tantarii… sunt si aici… pe dimensiuni.

Ziua a doua, plaja toata ziua. Si body surfing. Ne bucuram de ultima zi la mare pe 2008. E soare si cald, poate chiar prea cald. Apa e buna de baie, iar valurile parca mai aprigi ca ieri. Sau poate ca am obosit noi.
Maine plecam la Oaxaca si de acolo ne intoarcem in Mexico City. In mai putin de o saptamana Fane si Clau au avionul inapoi.