Vedere de la Shipton. Cel gri e cortul nostru.

Dimineata. Frig. Frig de-ti ingheata oasele. La cum e situatia, cu siguranta vom folosi ziua pentru odihna, vegetand in cort. Ne trezeam doar din cand in cand sa bem apa si sa rontaim cate ceva. Oricum, e bine ca nu mai trebuie sa bem litri nenumarati, pentru ca suntem deja aclimatizati. Dat tot sunt niste litri, asa ca mai iesim din cand in cand la chemarea naturii

Macar avem sansa sa observam vremea, ca sa ne facem planul pentru maine. Ideea noastra este sa plecam la 4 dimineata, sa ajungem la baza rutei la 6, iar dupa un calcul traseul ne va luam cam 12 ore. Asta inseamna ca la 6 seara vom fi din nou pe pamant. Doar ca putin dupa ora 12 la pranz a inceput sa …. ninga!!! Nu stiu daca am mentionat ca Mount Kenya este la 5km de ecuator.

A nins, si a nins, si a nins. Pe dupa-masa ne-am hotarat sa mai asteptam o zi, pentru ca in conditiile astea tot traseul e acoperit de zapada si gheata. Daca avem noroc si maine e soare, zapada are toate sansele sa se topeasca. Doar ca de dimineata ne-am trezit cu o noua tura de zapada proaspata. De data acesta si mai multa! Trebuia sa iesim din cand in cand din cort sa curatam cortul, pentru ca altfel riscam sa fim ingropati!

Moment in care Dragos mentioneaza Planul B - sa facem niste trekking pe Point Lenana si sa lasam traseul de pe Batian pe alta data. Am niste sentimente foarte contradictorii. Pe de o parte o zona din capul meu - cea responsabila de supravietuire, cred - incepe sa rasufle usurata. Deci nu vom urca cateva sute de metri pe o stanca inghetata. E bine, inseamna ca o sa traim si maine

A inceput sa ninga

Pe de alta parte imi venea sa urlu! Nu se poate sa renuntam exact ACUM! Doar am ajuns aici, suntem aclimatizati, suntem pregatiti, stiam ca pot ajunge pana sus. Fir-ar… N-aveam nici o dorinta sa urc pe Lenana, eu venisem aici sa ESCALADEZ. Asa ca am inceput sa il stresez pe Dragos sa mergem la noapte macar pana la baza traseului, si sa incercam, chiar daca asta inseamna sa ne intoarcem. Nu se poate sa renuntam asa!

Dar Dragos m-a calmat si mi-a aratat linistit fata muntelui. Adevarul este ca se vedea si de aici gheata care acoperea stanca. Toate prizele erau acoperite de gheata, si ne-am fi pierdut timpul. Asa ca mi-am inghitit supararea si am acceptat realitatea.