In sfarsit muntele. Era total bezna cand am ajuns.

Dupa ce am reusit sa ajungem in sfarsit la refugiul Shipton, dupa un drum de 8 ore in care eram cocosati de greutatea rucsacurilor, ne-am pus si noi intr-un final cortul. Eram morti de foame si prea obositi ca sa ne apucam de gatit. Si cum oricine vrea sa vanda cate ceva in Africa, am reusit sa negociem o cina de la bucatarii unei expeditii comerciale. Ne-am bagat in baraca de lemn in care gateau, in timp ce clientii lor erau tratati regeste in cladirea principala.

Refugiul de la Shipton’s este un fel de cabana mai degraba. Exista o zona ca o sala de mese, unde mananca cei de la expeditiile comerciale. Ti se cer 5 dolari doar ca sa stai inauntru. E taxa de caldura, cred In spate sunt doua camere cu paturi etajate, unde se doarme. Nu stiu cine doarme acolo, majoritatea erau cu corturi. Este si WC, si chiar curatel…incredibil!

Zona de baraci este rezervata porterilor. Din afara parea cam amarat si murdar locul. Mai ales ca era super intuneric si asta ii dadea o aura si mai sumbra. De fapt, porterii ne spusesera ca putem sa asteptam mancarea in cort, insa bocancii nostri uzi si inghetati ne bagasera frigul in oase, si preferam sa stam langa un foc. Erau inghesuiti vreo sase oameni intr-o baraca darapanata, si stateau inauntru mai mult ca se fie langa caldura. Ne-am inghesuit si noi printre ei, si am fost in curand serviti cu o cana de lapte cu cacao. Calda si delicioasa!

Nu prea vorbeau engleza, asa ca am incropnit un mic dialog de cuvinte si semne. Erau suprinsi ca am ajuns asa tarziu, si cand le-am explicat ca am avut rucsacurile grele au ras. Vedeam un fel de respect pentru faptul ca eram pe cont propriu, aici toti albii vin insotiti de cohorte de porteri. De fapt stiam, dupa cum era si pe Kilimanjaro. Cei de aici sunt mult mai modesti decat porterii de acolo.

Au foarte grijulii cu noi, si au aprins inca o butelie ca sa ne fie mai cald. Butelie din aia de aragaz, aici nu se poarte cele mici si usoare. Mana de lucru ieftina, doar cara porterii orice. Toti cei care intrau se uitau cu nedumerire la noi, ce cauta albii astia in locul destinat noua? Am aflat din discutiile cu ei ca drumul pana la Shipton oricum dureaza 7 ore. Huh, deci alea cu 4-5 ore erau povesti!