Ajungem in Mendoza dupa cate 3 zile pe drum petrecute de fiecare, eu din Bucuresti, iar Dragos din Mexic. Cartea Rough Guide to Argentina e o mare porcarie, nu are nici un pret trecut la hosteluri, asa ca petrecem vreo 30 de min cautand un loc unde sa stam. Cu bagajele in spate, bineinteles, vreo 30 de kg de caciula…

Abia avem timp sa ne cazam si sa iesim la o cina, dusul va trebui sa mai astepte. Deh, face parte din riscurile meseriei

Ne petrecem urmatoarele doua zile incercand sa ne odihnim putin si sa pregatim ultimele detalii pentru Aconcagua. Ne mai trebuie niste echipament, si cel mai important detaliu este sa inchiriem un magar (stiu ca suna bizar, revin cu detalii intr-un post urmator). Ca urmare, reusim sa ne bucuram destul de putin de oras. La o prima vedere e un loc foarte pitoresc, cu un aer colonial foarte romantic.

Strazile sunt largi, cu copaci peste tot, si piatete cu palmieri in zona centrala. E vara, vreo 30 de grade ziua, suprinzator dupa frigul din Bucuresti. Mor de cald pentru ca am uitat sa imi aduc slapi sau sandale. E plin de lume pe strada, toti se plimba foarte relaxati, si din 10 in 10 metri sunt terase si baruri zgomotoase. Aerul latin e foarte evident

Plimbandu-ma pe strada am o senzatie ca sunt intr-un film din alte vremuri. Strazile pavate sunt atemporale, iar masinile sunt din anii 50. Parca ma astept sa ma intorc acasa intr-un conac colonial, ca cel al Estellei din Marile Sperante. Dar visul imi e spulberat de Daciile 1410 de pe strazi! E plin de ele, si toate au sigla Renault!

Ca informatii generale, Mendoza este capitala unei provincii cu acelasi nume, aflata la granita cu Chile. E o zona foarte arida unde se cultiva vii, iar vinul de aici este renumit in intreaga lume. Orasul in sine a fost lovit de un cutremur pe la mijlocul anilor 1800, si a fost distrus aproape in totalitate. Cand l-au reconstruit au incercat sa evite un al doilea dezastru, si de acolo au rezultat strazile largi (ca sa nu fie blocate de cladirile daramate) si piatetele largi (pentru spatii de evacuare). Efectul este, dupa cum spuneam mai devreme, de un colonialism romantic!

Singura parte mai nasoala este ca in ciuda ariditatii, noi am prins o furtuna foarte puternica, de s-a inundat inclusiv magazinul unde ne-am adapostit. Pe strazi erau rauri-rauri, si o vreme am fost blocati pe partea opusa hotelului, din cauza ca efectiv trebuia sa innoti ca sa treci strada.