Mahahual, 15-17 nov. 2008, Punta Allen 18-20 nov., Tulum

A doua zi in Mahahual nu e deloc promitatoare… au venit cativa nori negri si nu e de plaja… dar o sa

La masa in Mahahual - pui la gratar cu tortilla si orez

fie o zi de relexare. Pe la pranz descopar supa de langusta. Cred ca e cea mai buna mancare pe care am intalnit-o pana acum. Treceam pe langa un restaurant local, la care era harmalaie mare. Era o masa mare ca la nunta, plina. La intrare, pe o placa de lemn, scria ca au peste prajit. Pe tejghea vad cateva picioare foarte mari de crustaceu… nu stiu ce sunt. Un mexican gras imi spune razand ca e “langosta”. Asa ca imi comand si eu o portie. Pe langa bucati mari, unele deja curatate de langusta, mai are si peste si o gramada de fructe de mare. Si garnitura, tacos, cartofi prajiti si chili. Grasul imi tot explica, dar nu inteleg mare lucru, ca vorbeste repede. Cea mai buna mancare pe care am intalnit-o a costat 3 dolari.

Dupa-amiaza o petrec pe plaja in fata hotelului. Incepe sa-mi placa Mahahualul, e foarte linistit.

A treia zi plec sa fac plaja, e in sfarsit senin si apa e superba. La un moment dat, un mexican intra in vorba cu mine. Il cheama Jose si are un restaurant pe plaja. Imi spune ca e gratis sa stau pe sezlong si imi arata si unde e baia, tot gratis. Foarte prietenos. Si preturile nu sunt mult mai mari ca la alimentara.

Foarte relaxant aici la plaja… sub palmieri… ai si umbra, si soare si apa e numai buna. Nisipul e fin, parca e curatat si maruntit special. Ici si colo mai gasesti cate o cochilie gigantica de melc.

Dupa-amiaza revin la restaurantul cu langusta. Am ajuns prea devreme, nu e gata supa. Altceva nu imi trebuie, asa ca merg pana in camera si revin mai tarziu. Ma asteapta cu supa calda, razand. Parca e putin mai iute ca ieri, dar la fel de buna. Spre final, pe o farfuriuta, descopar niste ardei gras, tocat marunt. Probabil ca e salata, asa ca iau o furculita plina… Ce a urmat… e greu de descris. Cel mai iute ardei pe care mi-l pot imagina… de fapt nu mi-l pot imagina. Numai sfinti si grijanii la gura mea. Simteam ca ametesc, sughitam si nu puteam sa zic nimic… Din spate am auzit vocea unei femei: “E viva Mexico”… asa e, sa traiasca, asa ceva nu am mai mancat pana acum. Am mancat pe nerasuflate 10 lipii… restul de supa, abia daca am simtit gustul. Am plecat rosu la fata si rusinat… oricum, supa a fost foarte buna.

Dimineata urmeaza sa plecam la Punta Allen, e cam complicat sa ajungem, dar sper sa ne descurcam. Din Mahahual un autobuz de clasa I pana in Felipo Carillor Puerto… mai mare numele ca orasul. Acolo trebuie sa asteptam 5 ore pana se face un microbuz pentru Playon, de unde luam barca pana pe Punta Allen. Langa noi mai asteapta un cuplu de spanioli, care vin dintr-un tur mai lung, din America de Sud. Sunt veniti special pentru scufundari.

Pe la 2 auzim ca vine masina. E un jeep simplu care se umple pana la refuz, dar prindem loc. Drumul e foarte accidentat si lung. Mergem prin jungla la inceput, apoi printr-o padure de mangrove. E apa si in stanga si in dreapta. Vedem si o gramada de pasari. E rezervatie naturala. Drumul dureaza trei ore si in port suntem la lasarea serii… si nu e nici o barca acolo. De fapt portul e un ponton intr-o padure de mangrove. Dar soferul ne arata sa nu ne facem probleme si rade… a aranjat totul. Oricum, nu ne-a luat nici un ban. Se pare ca e serviciu complet, cu barca inclusa. Putin dupa apus vine o barca, “lancha” se numeste. Traversam laguna, intram pe cateva canale si am ajuns. Suntem intr-o padure de tantari, mai ceva ca in delta. Nu vedem nici un hotel… avem ceva de cautat pana gasim Cuzan, unde alegem un bungalow din lemn si stuf. E frumos, are si curent ziua. Noaptea numai cateodata… Apa calda, in capitala.

Prima zi in Punta Allen descoperim ca nu exista locuri cu mancare ieftina… asa ca mancam numai la restaurant… E frumos si linistit aici, dar plaja nu e curatata. Si bate un vant foarte puternic, localnicii ne spun ca e vant nordic si a inceput sa bata de vreo 3 zile si nu o sa mai tina mult. Oricum, prima zi nu e pentru baie si plaja, e numai pentru relaxare.

Femeie de la receptie ne recomanda o plimbare pana la Laguna Negra. Spune ca merita, sunt cateva foisoare de unde se vede frumos. Bineinteles ca gresim drumul si trebuie sa ne intoarcem, dar venim prin padure. Poteca spre Laguna Negra e marcata clar si plina de tantari… Adica nu stiu cat de mult sunt, dar m-au reperat imediat. Si de sprayul de la Nikwax nu au auzit. Se vede treaba ca nu au scoala. Asa ca fug ca un apucat pe poteca pana ies din jungla. Poteca merge in continuare printre mangrove, dar macar nu mai sunt tantari. In al doilea foisor pare potrivit sa ne suim. Treptele sunt solide, nu par afectate de termite. De sus vedem intreaga laguna. Apa e maloasa si nu pare adanca. Pe o placa langa foisor scrie ca aici sunt trei tipuri de arbusti de mangrove cu inaltimi diferite. Se vede frumos pana departe.

La intoarcere acelasi roi de tantari ne asteapta… sunt infometati si platim tribut ca le-am calcat teritoriul. Cred ca o sa ne scarpinam cateva zile.

Seara, pe ponton e un pescar. Ce e de remarcat aici e ca nu prea se folosesc unditele, ci niste mosoare cu nailon si un carlig la capat. Cer voie sa ma uit, iar el ma invita sa pescuiesc. Mai are un mosor pregatit pe care nu il foloseste. Sunt cam stangaci la inceput, dar ma obisnuiesc repede cu metoda de aruncare a momelii.

Pe pescar il cheama Francesco si e bucatar la un restaurant vecin. Vine in fiecare zi aici si spune ca sunt pesti mari.

Nu dureaza mult si aduce la mal primul peste. E un fel de biban mai mare si foarte saltaret. Cand aduc si eu la mal momeala, vad ca vine greu, dar nu misca nimic… probabil ca sunt alge. La final vad ca e un crab imens prins… care scapa exact cand sa il ridic din apa. Francesco zice ca e foarte bun de mancat… a avut zile.

S-a facut deja noapte. Pe apa se vad mult luminite verzi. Nu stiu ce sunt. Francesco spune ca sunt calamari sau sardine. La lumina frontalei disting calamari. Destul de mici, dar multi. Par sa fie un banc, ca merg in aceeasi direcgtie.

Francesco incepe sa strige razand ca a prins un peste mare. Cand il aduce la mal constata suparat ca e o morena. Un fel de sarpe de apa cu foarte multi dinti. Te infectezi urat daca te musca. Nu are cum sa o scoata din carlig, asa ca scoate o maceta. Morena se incapataneaza sa nu dea drumul la carlig si musca din lama macetei. E foarte rea, nu as vrea sa gasesc una in apa. Are peste 70cm, dar nu e mai groasa de 3 degete… si nu e buna de mancare.

Dupa o lupta de cateva minute, maceta invinge. Nu am mai prins nici un peste, dar a fost frumos. Mi-a spus ca ziua urmatoare la aceeasi ora va merge la pescuit… tot acolo si pot sa vin si eu.

De dimineata vrem sa mergem la snorkelling… in carte scrie ca merita si ca e foarte frumos. O sa mergem cu un cuplu de francezi, ca sa iesim mai ieftin la barca. Cristophe si Carole. Sunt veniti aici pentru doua saptamani si au inchiriat o masina.

Echipamentul de snorkelling e de cand a trecut Robinson Crusoe pe aici. Sunt mandru ca mi-am adus ochelari si tub… restul trebuie sa curete la ochelari cu pasta de dinti si sa dea straturile de sare jos de pe tub.

Primul loc unde mergem e la testoate… “tortugas”… nu dureaza mult pana vedem din barca o testoasa mare. Iese la fiecare cateva minute sa ia aer, asa ca o vedem destul de bine si apa nu e adanca. Nu avem voie sa ne scufundam cu testoasele, ca e parc national si astea sunt regulile. Oricum e impresionanta, are peste 1 metru lungime si carmaciul ne spune ca nu e mare, e medie… Cand ia aer, capul ajunge panala 20 cm deasupra apei si i se vede cel mai bine carapacea. Ca la safari, barcile cu turisti se strang repede in jurul nefericitei… nu are unde sa mai fuga, asa ca sta pe loc sa fie admirata de curiosi.

Urmeaza primul loc pentru snorkelling. Vizibilitatea nu e perfecta, cam 8 metri. A fost furtuna si vantul bate in continuare, e normal sa fie asa. Vedem corali moi si ceva pesti de recif. E frumos, dar nu iesit din comun. Decidem sa mai incercam un loc si ne duce la apa mica, in larg. Aici sunt mult mai multe pietre si multi corali moi, colorati. Nu exista corali duri… Unii sunt mov si seamana cu o perdea. Sunt mari si sunt miscati de valuri in stanga si in dreapta, lin. Mai sunt unii galbui, altii rosii si multi maro.

Aici vedem cativa pesti de recif mari… cred ca sunt pesti chirurg, dar sunt mult mai mari decat am vazut pana acum, au peste 40 cm in diametru.

Ultima vizita o facem la delfini. Pe drum mai vedem 2 testoase, cam la fel cu prima… aceeasi specie, aceeasi dimensiune.

Delfini sunt destul de multi, dar regula e aceeasi… nu se inoata cu ei. Asa ca ii admiram din barca. Ies la fiecare minut sa ia aer. Sunt destul de mari. Nu fac salturi, inoata linistiti.

Desi am vazut multe locuri mai bune pentru snorkelling, pot spune ca excursia a meritat. Am vazut testoase si delfini, nu gasesti in fiecare zi asa ceva.

Intorsi pe mal, gasim conditiile ideale pentru plaja… o briza fina, soarele numai bun si apa aproape.

Autobuzul spre Tulum e la 5 dimineata, asa ca preferam sa ne incercam norocul la “ia-ma nene”. Si ne ia destul de repede. Un jeep in bena… adica afara. E un drum de 2 ore, numai gropi. Simtim fiecare groapa in fiecare oscior… si mai luam si cateva crengi in fata. Obositi, ne trezim in Tulum, unde incepem sa cautam hoteluri. Dupa o cautare care nu a fost deloc scurta, am decis ca optiunea cea mai buna e un hotel in oras, nu la plaja. Si aveam sa ne convingem sa zgarcitul mai mult pagubeste. Locul pe care l-am ales nu e aproape de plaja sau de ruine, dar e ieftin. Asa ca aici vom sta.

Dupa-amiaza ne hotaram sa vedem ruinele. Lumina e buna. Nu sunt cine stie ce ruine, chiar daca sunt bine conservate. Ce le face speciale e peisajul. Oceanul are o gramada de nuante de turcoaz, iar nisipul e alb si foarte fin. La ruine e un loc superb si de facut baie. Aici e pentru prima data cand

Ruinele de la Tulum

vedem si stanci in Mexic. E calcar. Sunt faleze la margine apei, foarte fotogenice. Nu e nici o urma de magneziu… asa ca nu stiu daca o sa fac bouldering aici, mai ales ca toate sunt in incita zonei arheologice. Celcarul e plin de alveole si cred ca e greu sa gasesti ceva peste gradul 5.

Jos, e o plaja amenajata, foarte frumoasa si plina de salvamari. Cred ca au si motive sa stea acolo. Sunt valuri mari.

Mi-e greu sa gasesc culoar liber pentru o fotografie. O morsa de origine americana se pare blocheaza drumul. Si se fotografiaza in toate pozitiile. Cand pare ca a terminat, vine si mama ei. Acelasi ritual.

Baia insa e extraordinara. Nu inteleg cum apa aici poate sa fie atat de frumos colorata si nisipul atat de alb…

Intre ruine nu e nici o cladire spectaculoasa. Dar privelistea e de coperta unui album foto cu peisaje tropicale. Nu ma mai pot dezlipi de aici pana la apus.

Aici vad si cateva iguane mici. Frumoase, dar nu prea au culoare… adevarul e ca daca stau pe pietre, se camufleaza in gri, asa ca nu ai ce sa ceri de la ele.

Drumul pe jos pana la hotel dureaza cam jumatate de ora si se pare ca am racit. Afara ploua destul de tare. Ciudata clima aici.

Ce ma bucurea insa e ca gasesc in sfarsit pui la rotisor, adica mancare mai ieftina. Restaurantele de la strada sunt scumpe si adauga si 16% taxa de serviciu. Bine ca stim. Gogoseria e langa hotel, iar proprietarii hotelului fac seara quesadilla, un fel de clatite cu aluat de branza, in care se baga alta branza, carne si salata. Buna mancare.

Maine plaja… Poimaine cred ca mergem la Cenotes, cateva lagune inconjurate de faleze de calcar.

Mai e mult pana in Argentina… dar ne gandim deja la materiale si la traseu. Sper sa incropim un tur frumos.