Ca niciodata, am ramas cu o tona de chestii de rezolvat pe ultima suta de metri! Asa ca, cu chiu, cu vai, am plecat de acasa cu 2 ore si un pic inainte de decolarea avionului. Traficul minunat din Bucuresti mi-a mancat inca o ora, astfel ca am intrat pe usa aeroportului cu mari emotii…..daca nu mai pot face check-inul?

Cu un rasuflet de usurare vad ca avem o intarziere de 2 ore. Am reusit sa fac check-inul in liniste, mi-am tras suflul, si am inceput sa citesc. La poarta de imbarcare ma intalnesc cu gasca de la Clubul Montan Altitudine, care pleaca si ei in Chile, pentru a urca pe Ojos del Salado, si apoi pe Aconcagua. E bine, nu merg singura atata amar de drum…

Trece timpul de imbarcare, si nimic! Dupa inca vreo 20 de min ne anunta ca zborul nostru se amana….se pare ca pilotii si-au depasit programul de zbor. Super, cred ca era greu sa isi dea seama de asta inainte, trebuiau sa ne puna sa asteptam si astea doua ore. Urmeaza o buluceala si incurcatura tipic romaneasca, nimeni nu stie daca mai plecam, cand o sa plecam, ce trebuie sa facem acum. De-a dreptul minunat….

asteptand vesti despre zbor

Dupa vreo ora ne-am lamurit: trebuie sa luam un microbuz (nu se stie de unde), care ne va duce catre un hotel (nu se stie care), unde vom sta pana decolam (nu se stie cand). Dupa inca o ora ajungem la hotel, era un singur microbuz care transporta toti pasagerii!!! Primim cina, si se pare ca vom decola la 6 dimineata. Dar nu e sigur, asa ca nu ne ramane decat sa asteptam telefonul de la receptie la 3 noaptea. Daca il primim, mergem catre aeroport la 6, daca nu, mai stam.

Suna telefonul, 3 jumate. Deci mergem! De data asta sunt trei microbuze care ne duc la aeroport, deci treaba se misca un pic mai repede. Totusi decolam cu un pic de intarziere, si ajungem intr-un final la Madrid. Am pierdut deja conexiunea catre Santiago de Chile, iar urmatorul zbor este peste 14 ore!

Ca sa omoram timpul iesim in oras. Eu nu am nici un euro la mine, iar cardul l-am lasat acasa. Ne luam niste mancare dintr-un supermarket si ne ducem in parc sa mancam pe o banca. Exact ca romanii

la picnic in parc :)

Madridul e exact cum il stiu, plin de viata si de culoare. Daca nu as fi in drum spre Chile as da iama prin magazine. Abia ma pot abtine sa nu intru intr-un Zara Spre seara ne intoarcem in aeroport si asteptam ora 12, ca sa ne imbarcam.

Zborul spre Chile e incredibil de lung, 14 ore. Sunt atat de obosita incat adorm instantaneu, nu mai apuc nici mancare, si nu mai aud nici uruitul motoarelor (stau chiar langa ele). Ma trezesc dimineata un pic cam surda din cauza asta! Avem intarziere, inca o ora. Nu cred ca mai zbor cu Iberia prea curand…

In Santiago vine vremea sa ma despart de cei de la Altitudine, si sa ma intalnesc in sfarsit cu Dragos! Il gasesc la hostel, obosit si el, si cam prafuit dupa o luna jumate de stat pe drumuri prin Mexic

Fugim repede catre autogara, sa prindem autobuzul catre Mendoza. Inca 7 ore pe drum….sunt de 3 zile tot pe carari. Dar acum nu mai conteaza, macar suntem impreuna