Aconcagua e un vis mai vechi de-al meu. Cel mai inalt pisc al Anzilor (6962m), este un test de curaj si de vointa la care vreau sa ma supun. Apreciez mult muntele pentru ca te invata doua lucruri foarte importante de care eu consider ca am nevoie: disciplina si constiinta de sine.

In ciuda aparentei relaxate, eu sunt un control freak. Am limitele mele la care tin foarte mult, si atata timp cat in interiorul lor totul se intampla ok, nu am o problema sa accept schimbarile exterioare. Asa ca disciplina mea este una interna, in care eu fac regulile pe care le urmez. Ei bine, pe munte este o disciplina impusa. Orice senzatie de control este o iluzie. La fel este si cu constiinta de sine, nu poti sa te comuti pe pilot automat, trebuie sa fii mereu alert. In plus, imi place sa imi fortez limitele fizice si psihice, o fi si asta vreo forma de masochism

Revenind la Aconcagua, sunt mai multe aspecte interesante de notat. Desi este un munte foarte inalt, este relativ accesibil “muritorilor de rand”, asa ca mine. Cam in fiecare an peste 3500 de oameni incearca sa ii atinga varful, asa ca este destul de aglomerat pe ruta normala. De aceea noi am ales o ruta un pic mai solicitanta, Ghetarul Polonez, prin alta parte decat cea normala.

Intrarea in parcul Aconcagua, si pustiul ce urmeaza

Ca orice munte ce poarta un titlul de “cel mai inalt din continentul X”, Aconcagua face parte dintr-un parc national in care trebuie sa platesti ca sa poti intra. Si platesti de te ustura. Permisul de varf iti acorda 20 de zile in care ai voie sa stai in parc. In ciuda aparentelor, o data cu aceasta permisiune nu vin si alte beneficii, ci doar obligatii. Mai precis un set de amenzi imense daca nu respecti regulile parcului. Voi mentiuna doar una dintre ele: la intrarea in parc primesti doua pungi pe care trebuie sa le predai pline cand iesi, altfel te taxeaza cateva sute de dolari. Una se numeste Bolsa de Basura, si reprezinta punga de gunoi individual. A doua este Bolsa de Materia Fecal, si nu voi traduce aici la ce se refera Suficient sa mentionez ca trebuie sa o cari dupa tine si sa o predai cu continutul aferent la iesire!

Ca sa ajungem la tabara de baza pentru ruta noastra trebuie sa facem un trek de 3 zile. Echipamentul de munte (cam 30 kg de persoana in general) trebuie si el transportat la baza muntelui, iar metoda folosita aici este cu magari. Desi mergem foarte light, avem si noi aprox 20 de kg fiecare, asa ca trebuie sa inchiriem un magar. Ei bine, magarii se inchiriaza prin companii acreditate de catre parcul national, iar o tura cu magarul costa cam 300$….ne gandim serios sa cumparam niste magari si sa ne deschidem o firma aici, pare o treaba foarte profitabila :):)

Magarii ce duc echipamentul...scumpi domle, scumpi!

Dupa multe negocieri si telefoane in spaniola gasim un magar mai ieftin, si pornim la drum. Mergand foarte light inseamna ca avem si putina mancare cu noi, asa ca facem trek-ul in doar doua zile, ca sa economisim timp!

Prima vedere asupra muntelui